șătrar

română

Etimologie

Din șatră + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ʃə'trar/

Substantiv

Declinarea substantivului șătrar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șătrar	șătrari
Articulat	șătrarul	șătrarii
Genitiv-Dativ	șătrarului	șătrarilor
Vocativ	șătrarule	șătrarilor

1. țigan nomad.
2. (reg.) negustor ambulant care vinde în bâlciuri, la șatră.
3. titlu dat boierului care avea în pază corturile unei tabere în timp de război; persoană care avea acest titlu.

Cuvinte derivate

• șătrăreasă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online