mușiță
română
Etimologie
Din bulgară мушиц (mušica).
Pronunție
- AFI: /mu'ʃi.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mușiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mușiță | mușițe |
| Articulat | mușița | mușițele |
| Genitiv-Dativ | mușiței | mușițelor |
| Vocativ | mușiță | mușițelor |
- nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație.
- mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă.
- (reg.) nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante.
- (reg.) mucegai; umezeală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online