țel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Ziel, rusă цeл (țel), maghiară cel.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
țel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țel țeluri
Articulat țelul țelurile
Genitiv-Dativ țelului țelurilor
Vocativ țelule țelurilor
  1. punct, loc la care cineva vreaajungă; (p.ext.) obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop.
  2. (înv.) punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă.
  3. cătarea puștii.
  4. dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe