țimir
Variante
Etimologie
Din maghiară cimer.
Pronunție
- AFI: /ʦi'mir/
Substantiv
| Declinarea substantivului țimir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țimir | țimire |
| Articulat | țimirul | țimirele |
| Genitiv-Dativ | țimirului | țimirelor |
| Vocativ | țimirule | țimirelor |
- (înv. și reg.) emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc.
- denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online