amarant
 Vezi și : Amarant
|
Etimologie
Din franceză amarante, care provine din latină amarantus < greacă antică ἀμάραντος (amárantos, „care nu se decolorează, nepieritor”).
Pronunție
- AFI: /a.maˈrant/
Substantiv
| Declinarea substantivului amarant | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amarant | amaranți |
| Articulat | amarantul | amaranții |
| Genitiv-Dativ | amarantului | amaranților |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) (Amaranthus) plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe.
- (p.ext.) colorant roșu-albăstrui.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
(català)
Variante
Etimologie
Din latină amarantus < greacă antică ἀμάραντος (amárantos, „care nu se decolorează, nepieritor”).
Pronunție
Substantiv
amarant m., amarants pl.
- (bot.) amarant
Cuvinte derivate
Etimologie
Din amarar.
Verb
- forma de participiu prezent pentru amarar.