amarant

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Amarant
Amarant

română

Etimologie

Din franceză amarante, care provine din latină amarantus < greacă antică ἀμάραντος (amárantos, „care nu se decolorează, nepieritor”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
amarant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amarant amaranți
Articulat amarantul amaranții
Genitiv-Dativ amarantului amaranților
Vocativ - -
  1. (bot.) (Amaranthus) plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albe.
  2. (p.ext.) colorant roșu-albăstrui.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din latină amarantus < greacă antică ἀμάραντος (amárantos, „care nu se decolorează, nepieritor”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /a.maˈɾant/
  • (central) AFI: /ə.məˈɾan/
  • (oriental) AFI: /ə.məˈɾant/


Substantiv

amarant m., amarants pl.

  1. (bot.) amarant

Cuvinte derivate

Etimologie

Din amarar.

Verb

  1. forma de participiu prezent pentru amarar.

Referințe