bârfi

Vezi și : barfi

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Creație expresivă (Iordan, BF, II, 192), bazată pe consonanța blf, mlf, care trebuie să sugereze ideea de obiect flasc (bolfă, boarfe), sau de a amesteca în mod confuz (molfăi).

Este evidentă relația expresivă a lui bârfi cu boarfe; pentru corelația „gură” și „cârpă”, confer fleancă, fleoarță, bleancă. Numai ca o curiozitate trebuie să amintim că Crețu 309 consideră bârfi ca rezultat al lui brăfi, *brăfni, metateză a lui fabulari.

Pronunție

AFI: /bɨrˈfi/

Verb

Conjugarea verbului (se) bârfa
Infinitiv	a (se) bârfa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) bârfesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) bârfească
Participiu	bârfat
Conjugare	IV