badger

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie bageard, din bage („semn distinctiv”) < anglo-normandă bage („emblemă”).

Pronunție

  • AFI: /'bædʒə(ɹ)/


Substantiv

badger, pl. badgers

  1. (zool.) bursuc, viezure
    The badger ran across the street.
  2. (spec.) persoană din statul american Wisconsin
  3. (ieșit din uz) perie făcută din păr de bursuc/viezure
  4. (la pl.) un grup de răufăcători desperați, care furau în apropierea râurilor

Sinonime

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to badger
Infinitiv to badger
Prezent simplu
pers. 3 sg.
badgers
Trecut simplu badgered
Participiu trecut badgered
Participiu prezent badgering
  1. a bate la cap, a plictisi
    He kept badgering her about her bad habits.
  2. (fam., în Anglia) a băși, a pârțâi

Sinonime

Anagrame

Referințe