brec

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză, engleză break.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
brec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brec brecuri
Articulat brecul brecurile
Genitiv-Dativ brecului brecurilor
Vocativ brecule brecurilor
  1. trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii.


Traduceri

Etimologie

Din engleză break.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
brec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brec brecuri
Articulat brecul brecurile
Genitiv-Dativ brecului brecurilor
Vocativ brecule brecurilor
  1. comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligațifacă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul.
  2. punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul.


Traduceri

Anagrame

Referințe