o

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : O, Ó, Ǿ, Ò, Ô, Ö, Õ, Ǒ, Ō, Ŏ, Ǫ, Ő, Ø, ó, ǿ, ò
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
o

română

O o

Etimologie

Inevitabil de origine feniciană, prin greacă antică și mai târziu latină.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
o
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ o o-uri
Articulat o-ul o-urile
Dativ-Genitiv o-ului o-urilor
Vocativ - -
  1. (literă minusculă) a optsprezecea literă a alfabetului român, situată între N și P.
  2. sunet notat cu această literă (vocală mijlocie posterioară rotunjită).

Cuvinte apropiate

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Etimologie

Formație onomatopeică.

Interjecție

  1. exclamație (emfatică) folosită în invocații și în apostrofe.
  2. exclamație care exprimă diverse stări emotive: mirare, admirație, mulțumire, dorință, mâhnire etc.
  3. exclamație care precedă și întărește o afirmație, o constatare.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din unu.

Numeral

  1. forma de feminin singular pentru unu.

Etimologie

Din un.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular nehotărât pentru un.

Sinonime

Cuvinte derivate


Articol

  1. forma de feminin singular nehotărât pentru un.

Referințe