plocon

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) poklonŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
plocon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plocon plocoane
Articulat ploconul plocoanele
Dativ-Genitiv ploconului plocoanelor
Vocativ ploconule plocoanelor
  1. dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare).
  2. (spec.) dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii).
  3. (înv.) jertfă, ofrandă.
  4. (și în sintagma plocon de nume) denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva


Traduceri

Referințe