celulă

română

Etimologie

Din franceză cellule < latină cellula.

Pronunție

• AFI: /ʧe'lu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului celulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	celulă	celule
Articulat	celula	celulele
Genitiv-Dativ	celulei	celulelor
Vocativ	celulă	celulelor

1. element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică.
2. fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă.
3. încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații.
4. ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion.
5. fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic.

   Celulă de siloz.

6. (în telecomunicații) suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară.

Cuvinte compuse

• celulă de partid

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calule

Referințe

• DEX '98 via DEX online