clientă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din client.

Pronunție

  • AFI: /kli'en.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clientă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clientă cliente
Articulat clienta clientele
Genitiv-Dativ clientei clientelor
Vocativ cliento clientelor
  1. persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
  2. persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
  3. (în antichitatea romană) plebee fără drepturi depline, dependentă de un patrician și protejată de acesta.


Traduceri

Anagrame

Referințe