clientă
română
Etimologie
Din client.
Pronunție
- AFI: /kli'en.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clientă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clientă | cliente |
| Articulat | clienta | clientele |
| Genitiv-Dativ | clientei | clientelor |
| Vocativ | cliento | clientelor |
- persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
- persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
- (în antichitatea romană) plebee fără drepturi depline, dependentă de un patrician și protejată de acesta.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online