coeficient

română

Etimologie

Din franceză coefficient.

Pronunție

• AFI: /ko.e.fi.ʧi'ent/

Substantiv

Declinarea substantivului coeficient
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coeficient	coeficienți
Articulat	coeficientul	coeficienții
Genitiv-Dativ	coeficientului	coeficienților
Vocativ	coeficientule	coeficienților

1. element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă.
2. mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate.
3. mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• confecției

Referințe

• DEX '98 via DEX online