consorțiu
română
Etimologie
Din latină, franceză consortium, germană Konsortium.
Pronunție
- AFI: /konˈsor.ʦju/
Substantiv
| Declinarea substantivului consorțiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consorțiu | consorții |
| Articulat | consorțiul | consorțiile |
| Genitiv-Dativ | consorțiului | consorțiilor |
| Vocativ | consorțiule | consorțiilor |
- formă a monopolurilor capitaliste constând din înțelegerea încheiată între mai multe bănci sau societăți comerciale mari pentru efectuarea în comun a unor operații avantajoase de mare amploare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online