Sari la conținut

cringe

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie *crinchen, crenchen, crengen, care provine din engleza veche *crencan, *crencgan („a facecade”) < proto-germanică *krangijaną („a face să se întoarce”), forma cauzativă a lui *kringaną, *krinkaną („a cădea”).

Înrudit cu scoțiana joasă crenge, creinge, creenge, crienge. Confer și crinkle.

Pronunție

  • AFI: /krɪndʒ/


Substantiv

cringe, pl. cringes

  1. retragere, tragere înapoi
    He glanced with a cringe at the mess on his desk.


Verb


Conjugarea verbului
to cringe
Infinitiv to cringe
Prezent simplu
pers. 3 sg.
cringes
Trecut simplu cringed
Participiu trecut cringed
Participiu prezent cringing
  1. (înv.) a se pleca, a se închina, a se ploconi
  2. a se da înapoi, a se ascunde, a se piti, a se trage înapoi (de frică)
    He cringed as the bird collided with the window.
  3. (ieșit din uz) a se retrage, a se strâmta

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Anagrame

Referințe