debita

română

Etimologie

Din franceză débiter.

Pronunție

• AFI: /de.bi'ta/

Verb

Conjugarea verbului debita
Infinitiv	a debita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	debitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să debiteze
Participiu	debitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a vinde marfă cu amănuntul.
2. (v.tranz.) a furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
3. (v.tranz.) (fig.) a spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama.
4. (v.tranz.) a tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară.

Cuvinte derivate

• debitare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză débiter.

Verb

Conjugarea verbului debita
Infinitiv	a debita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	debitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să debiteze
Participiu	debitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.

Cuvinte derivate

• debitare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• diabet

Referințe

• DEX '98 via DEX online