debita

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză débiter.

Pronunție

  • AFI: /de.bi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
debita
Infinitiv a debita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
debitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să debiteze
Participiu debitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a vinde marfă cu amănuntul.
  2. (v.tranz.) a furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
  3. (v.tranz.) (fig.) a spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama.
  4. (v.tranz.) a tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din franceză débiter.

Verb


Conjugarea verbului
debita
Infinitiv a debita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
debitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să debiteze
Participiu debitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe