deism

română

Etimologie

Din latină deus

Pronunție

• AFI: /deˈism/

Substantiv

Declinarea substantivului deism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deism	deisme
Articulat	deismul	deismele
Genitiv-Dativ	deismului	deismelor
Vocativ	deismule	deismele

1. orientare filozofică-religioasă din secolele XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană și teza intervenției acestuia în viața naturii și a societății

Cuvinte derivate

• pandeism

Traduceri

orientare filozofică

engleză: deism (English) esperanto: deismo (Esperanto) chineză: 自然神論‎ (中文) estoniană: deism (eesti) greacă: ντεϊσμός (Ελληνικά) spaniolă: deísmo (español) m. franceză: déisme (français) m.

italiană: deismo (italiano) m. germană: Deismus (Deutsch) n. poloneză: deizm (polski) m. portugheză: deísmo (português) m. rusă: деизм (русский) m. (deízm) spaniolă: deísmo (español) m. suedeză: deism (svenska)

---

engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /deɪ'ĭz'əm/

Substantiv

deism, pl. deisms

1. deism

Cuvinte derivate

• deist
• deists
• deistic
• deistical
• deistically
• pandeism
• panendeism
• polydeism

---

estoniană

(eesti)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. deism

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din latină deus

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului deism
c.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	deism	deismen	deismer	deismerna
Genitiv	deisms	deismens	deismers	deismernas

deism

1. deism

Cuvinte derivate

• pandeism