disponibilitate
română
Etimologie
Din franceză disponibilité.
Pronunție
- AFI: /dis.po.ni.bi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului disponibilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disponibilitate | disponibilități |
| Articulat | disponibilitatea | disponibilitățile |
| Genitiv-Dativ | disponibilității | disponibilităților |
| Vocativ | ' | ' |
- însușirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil.
- lucru, bun de care se poate dispune; rezervă.
- (mai ales la pl.) stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Disponibilități bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție.
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (în loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate).
Expresii
- A pune în disponibilitate = a concedia
Traduceri
caracter disponibil
|
|
Referințe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
disponibilitate f.