doubt

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie doute < limba anglo-normandă și franceza veche doute. Provine din latină dubita.

Pronunție


Substantiv

doubt, pl. doubts

  1. dubiu, îndoială, îndoire
    There was some doubt as to who the child's real father was.
  2. neîncredere, nesiguranță; p ext. suspiciune
    I have my doubts.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din engleza medie douten < limba anglo-normandă douter, care provine din franceza veche douter. Din latină dubitare.

Verb


Conjugarea verbului
to doubt
Infinitiv to doubt
Prezent simplu
pers. 3 sg.
doubts
Trecut simplu doubted
Participiu trecut doubted
Participiu prezent doubting
  1. a (se) îndoi, a fi nesigur, a nu fi sigur
    Sorry that I ever doubted you intentions.

Referințe