fascină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din italiană fascina, franceză fascine.

Pronunție

  • AFI: /fas'ʧi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fascină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fascină fascine
Articulat fascina fascinele
Genitiv-Dativ fascinei fascinelor
Vocativ fascină fascinelor
  1. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legat din loc în loc cu sârmă, uneori umplut cu piatră, moloz sau pământ, folosit la întărirea terasamentelor, la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate; fascie.


Traduceri

Anagrame

Referințe