ferici
Aspect
Etimologie
Din ferice.
Pronunție
- AFI: /fe.ri'ʧi/
Verb
Conjugarea verbului (se) ferici | |
Infinitiv | a (se) ferici |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) fericesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) fericească |
Participiu | fericit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a considera, a socoti pe cineva fericit.
- (v.refl.) (fam.) a se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute).
- (rar) a felicita.
- (înv.) a slăvi, a proslăvi, a glorifica.
- (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni fericit.
- Soarta îl fericește.