freta

română

Etimologie

Din franceză fretter.

Pronunție

• AFI: /fre'ta/

Verb

Conjugarea verbului freta
Infinitiv	a freta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fretez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să freteze
Participiu	fretat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracția piesei cuprinzătoare, care a fost încălzită înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil.
2. (v.tranz.) a asambla două tuburi metalice coaxiale, astfel încât tubul exterior să strângă tubul interior.
3. (v.tranz.) a asambla mai multe piese sau a consolida un obiect prin strângere cu o fretă sau cu un bandaj exterior; a cercui.

Cuvinte derivate

• fretare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online