bandaj
Etimologie
Din franceză bandage.
Pronunție
- AFI: /ban'daʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului bandaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bandaj | bandaje |
| Articulat | bandajul | bandajele |
| Genitiv-Dativ | bandajului | bandajelor |
| Vocativ | bandajule | bandajelor |
- fâșie de pânză sau tifon utilizată la fixarea și protejarea unui pansament sau la imobilizarea unei părți bolnave a corpului.
- cerc de oțel elastic îmbrăcat în pânză și cu o perniță la capat, care apasă pe locul unei hernii inghinale.
- fâșie de pânză cu care boxerii își înfășoară pumnii și peste care își pun mănușile.
- îmbrăcăminte inelară de oțel sau de cauciuc care se montează pe obada unei roți de vehicul pentru a o feri de degradare.
- îmbrăcaminte în forma unei benzi înfășurate pe o țeavă, pe o vargă de metal etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online