fuss
(English)
Etimologie
Din daneză fjas < germana medie de jos.
Pronunție
- AFI: /fʌs/
Substantiv
fuss, pl. fusses
- freamăt, agitație, frământare; (p. ext.) îngrijorare, grijă
- What's all the fuss about?
- indispoziție, zgomot, gălăgie
- If you make enough of a fuss about the problem, maybe they'll fix it for you.
- însuflețire, entuziasm
- They made a great fuss over the new baby.
Sinonime
Verb
| Conjugarea verbului to fuss | |
| Infinitiv | to fuss |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
fusses |
| Trecut simplu | fussed |
| Participiu trecut | fussed |
| Participiu prezent | fussing |
- (normal urmărit de over sau about) a se agita, a se frământa
- His grandmother will never quit fussing over his vegetarianism.
- (normal urmărit de with) a se fâțâi, a se foi
- Quit fussing with your hair. It looks fine.
- (în special despre bebeluși) a țipa, a plânge
- a arăta afecțiune (mai ales pentru animale)
- a mângâia, a desmierda, a răsfăța
- He fussed the cat.