noise

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, care provine din franceza veche noise ("ceartă, ciondăneală, dispută") < de origine incertă. Poate din latină nausea ("dezgust, greață"); alternativ din noxia ("daună, lezare, vătămare").

Pronunție


Substantiv

noise, pl. noises

  1. gălăgie, larmă
    He knew that it was trash day, when the garbage collectors made all the noise.
  2. zgomot, sunet
    Where's that noise coming from?
  3. (tehn.) perturbație, răsunet
  4. (p. ext.) zvon, rumoare; (spec.) plângere
    The problems with the new computer system are causing a lot of noise at Head Office.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to noise
Infinitiv to noise
Prezent simplu
pers. 3 sg.
noises
Trecut simplu noised
Participiu trecut noised
Participiu prezent noising
  1. a face gălăgie, a face zgomot
  2. a răspândi zvonul ()

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche noise ("ceartă, ciondăneală, dispută") < de origine incertă. Poate din latină nausea ("dezgust, greață"); alternativ din noxia ("daună, lezare, vătămare"). Confer provensala veche nauza.

Pronunție


Substantiv

noise f., noises pl.

  1. (înv. și livr.) ceartă, ciondăneală, dispută
  2. (p. ext.) gălăgie, larmă, zgomot

Sinonime

Expresii

Referințe