gâmba

Vezi și : gamba, gambă

română

Etimologie

Origine obscură. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gâng-, confer sgâmboi. Derivare din latină *camba („picior”) (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă.

Pronunție

• AFI: /ɡɨmˈba/

Verb

Conjugarea verbului gâmba
Infinitiv	a gâmba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gâmb
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să gâmbe
Participiu	gâmbat
Conjugare	I

1. (înv.) a apuca, a prinde, a găbui.
2. (înv.) a surprinde, a lua prin surprindere.

Sinonime

• 1: găbui
• 2: surprinde

Cuvinte derivate

• agâmba
• gâmboasă, gâmboase
• gâmboși
• îngâmba

Paronime

• gambă

Traduceri

a găbui

Vedeți traduceri pentru a găbui.

Referințe

• DEX online