grangur
Aspect
![]() |
Variante
Etimologie
Din latină galgŭlus, care provine din galbulus < galbus („galben”). Confer aromână gangur, siciliană gàjulu, spaniolă gálgulo și albaneză gargull.
Pronunție
- AFI: /'gran.gur/
Substantiv
Declinarea substantivului grangur | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | grangur | granguri |
Articulat | grangurul | grangurii |
Genitiv-Dativ | grangurului | grangurilor |
Vocativ | grangurule | grangurilor |
- (ornit.) (Oriolus oriolus) pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă).
- (peior.) persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab.
Sinonime
- 1: (ornit.) (reg.) domnișor, pișcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor
- 2: ștab
Cuvinte apropiate
Traduceri
pasăre
ștab, om puternic
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online