groom

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Împrumutat din engleză groom.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
groom
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ groom groomi
Articulat groomul groomii
Genitiv-Dativ groomului groomilor
Vocativ ' '
  1. (livr.) lacheu, valet (tânăr).


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Atestat în 1604: formă scurtă pentru bridegroom, care provine din engleză medie brydgrome, bridegome < engleză veche brȳdguma‎, compus din brȳd ‎(„mireasă”) + guma ‎(„bărbat, erou”), dar a doua parte a fost influențată de groom ‎(„însoțitor, funcționar”).

Pronunție

  • AFI: /ɡɹuːm/


Substantiv

groom, pl. grooms

  1. mire
    The groom waited for the bride at the altar.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Etimologie

Din engleză medie grom, grome ‎(„băiat, tânăr, flăcău”), de origine incertă. Poate înrudit cu neerlandeză medie grom („băiat”), islandeză veche grómr, gromr‎ („bărbat, paj, băiat”) și franceză veche gromme ‎(„servitor”), care provin din aceeași rădăcină germanică. Alternativ, poate din engleză veche *grōma < proto-germanică *grōmô, înrudit cu *grōaną ‎(„a crește”).

Substantiv

groom, pl. grooms

  1. grăjdar
  2. (în Casă Regală a Regatului Unit al Marii Britanii) ofițer în Lord Chamberlain's Office
    the groom of the chamber; the groom of the stole

Sinonime

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to groom
Infinitiv to groom
Prezent simplu
pers. 3 sg.
grooms
Trecut simplu groomed
Participiu trecut groomed
Participiu prezent grooming
  1. a se aranja, a se dichisi, a se găti
  2. (despre animale) a curăța, a peria, a țesăla
  3. (p.ext.) a (se) spăla, a (se) curăța
  4. (pol.) a pregăti pe cineva pentru o carieră politică
  5. (despre abuz sexual, pedofilie) a manipula, a seduce

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





friziană

(Frysk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

groom

  1. crom (element chimic)