horse

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : HORSE

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie horse, hors, care provine din engleza veche hors („cal”) < proto-germanică *hrussą („cal”).

Înrudit cu scoțiană joasă hors, friziană (de nord) hors, friziană (de vest) hoars, neerlandeză ros, germană Ross, suedeză russ, islandeză hross, latină currus și galeză car. Confer și hurry.

Pronunție

  • AFI: /hɔː(r)s/


Substantiv

horse, pl. horses

  1. (zool.) cal; (spec.) armăsar
    A cowboy's greatest friend is his horse.
  2. (zool.) cabalin, cavalin
    These bone features, distinctive in the zebra, are actually present in all horses.
  3. (mil.) cavaler, călăreț
    All the King's horses and all the King's men, couldn't put Humpty together again.
  4. (fam., la șah)
    Now just remind me how the horse moves again?
  5. (argou) persoană mare
    Every linebacker they have is a real horse.
  6. (ist.) suport de lemn în forma de cal, folosit ca instrument de pedeapsă
  7. (la gimnastică) capră (pentru sărituri), cal
  8. (nav.) bară de scotă
  9. (argou) sedativ, antidepresiv și medicament anxiolitic folosit în mod ilicit

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to horse
Infinitiv to horse
Prezent simplu
pers. 3 sg.
horses
Trecut simplu horsed
Participiu trecut horsed
Participiu prezent horsing
  1. (în mod normal, urmărit de around) a se purta prostește, a face giumbușlucuri, a hârjoni, a se zbengui
  2. a pune la dispoziție un cal
  3. (ieșit din uz) a înșeua, a călări
  4. a încăleca
  5. (despre un cal mascul) a efectua o montă, a monta
  6. a căra pe spate

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

horse, (nenumărabil)

  1. (nenumărabil, argou, înv.) heroină
    Alright, mate, got any horse?

Sinonime

Anagrame

Referințe