Sari la conținut

gull

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Din engleza medie gulle, inevitabil din proto-celtică *waylannā, *wēlannā.

Înrudit cu limba cornică guilan, galeză gwylan, bretonă gouelan și irlandeza veche faílenn.

Pronunție

  • AFI: /'ɡʌl/
  • AFI: /'ɡl̩/ (SUA)


Substantiv

gull, pl. gulls

  1. (ornit.) pescăruș

Sinonime

Cuvinte compuse

Omofone

Vezi și

Etimologie

Poate din termenul ieșit din uz gull („a înghiți”).

Substantiv

gull, pl. gulls

  1. (argou) înșelătorie, înșelăciune, escrocherie, fraudă
  2. (p.ext.) persoană care este ușor păcălită; nătărău, neghiob

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to gull
Infinitiv to gull
Prezent simplu
pers. 3 sg.
gulls
Trecut simplu gulled
Participiu trecut gulled
Participiu prezent gulling
  1. a păcăli, a înșela
  2. (în SUA, argou) a induce în eroare
  3. (în SUA, argou) a escroca, a frauda

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





(íslenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

gull

  1. aur





(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

gull

  1. aur