halo

română

Declinarea substantivului halo
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	halo	halouri
Articulat	haloul	halourile
Genitiv-Dativ	haloului	halourilor
Vocativ	haloule	halourilor

cerc de lumină ce se poate forma în jurul soarelui sau lunei, datorat reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi.
Haloul strălucea orbitor.
pată circulară formată pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste.