haz

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă haz.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
haz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ haz hazuri
Articulat hazul hazurile
Genitiv-Dativ hazului hazurilor
Vocativ hazule hazurilor
  1. stare de bună dispoziție, de voioșie; veselie.
  2. calitatea cuiva de a înveseli pe cei din jur prin firea sa veselă, prin glume sau prin vorbe spirituale.
  3. (înv.) plăcere, bucurie (pe care o simte cineva sau pe care o faci cuiva).
  4. calitatea cuiva de a plăcea (prin veselie, spirit, farmec, grație etc.).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A face haz = a se veseli, a petrece glumind; (cu determinări introduse prin prep. „de”) a face glume pe seama cuiva, a-și bate joc, a râde de cineva sau de ceva
  • A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună
  • A fi cu haz = a fi plin de duh, a avea umor
  • A face haz (de cineva sau de ceva) = a-i plăcea de cineva sau de ceva
  • A nu face haz de cineva (sau de ceva) = a nu da importanță cuiva (sau unui lucru), a nu lua în seamă
  • (ir.) Știi că ai (sau are) haz? = știi că-mi placi (sau că-mi place)? știi că ești (sau că e) bine?


Traduceri

Referințe