intelectualism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intellectualisme.

Pronunție

  • AFI: /in.te.lek.tu.a'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
intelectualism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intelectualism invariabil
Articulat intelectualismul invariabil
Genitiv-Dativ intelectualismului invariabil
Vocativ intelectualismule invariabil
  1. concepție potrivit căreia intelectul (rațiunea) este capabil (ă) de a înțelege lumea.
  2. doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale.
  3. doctrină care reduce actul moral la cunoaștere, considerândînțelegerea binelui implică săvârșirea lui.


Traduceri

Referințe