Sari la conținut

judecat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a judeca.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.deˈkat/


Substantiv


Declinarea substantivului
judecat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ judecat judecaturi
Articulat judecatul judecaturile
Genitiv-Dativ judecatului judecaturilor
Vocativ ' '
  1. judecată.
  2. judecare.
  3. socoteală.
  4. observare.
  5. hotărâre.
  6. apreciere.
  7. calificare.
  8. cenzurare.
  9. criticare.
  10. certare.
  11. (înv.) bătaie.
  12. (reg., Transilv.) conținere.

Cuvinte apropiate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
judecat
Singular Plural
Masculin judecat judecați
Feminin judecată judecate
Neutru judecat judecate
  1. (despre o cauză) asupra căruia s-a dat o hotărâre judecătorească.
  2. (despre un litigiu) soluționat.
  3. (despre oameni) condamnat.
  4. (despre un lucru) gândit.
  5. de care s-a ținut seama.
  6. considerat drept...
  7. hotărât.
  8. apreciat.
  9. calificat.
  10. (despre un lucru) asupra căruia s-a format o părere.
  11. criticat.
  12. cenzurat.
  13. care are o părere proastă despre sine sau despre un lucru.
  14. (despre un lucru) gândit într-un anumit fel.
  15. (despre o persoană) tras la răspundere.
  16. (p.ex.) certat.
  17. (înv.) bătut.
  18. (reg., Transilv.) conținut.

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din judeca.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru judeca.

Referințe