mico
 Vezi și : mico-, miço |
(català)
Etimologie
Din spaniolă mico.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mico m., micos pl.
Referințe
(français)
Etimologie
Din portugheză mico.
Pronunție
- AFI: /mi.ko/
Substantiv
mico m., micos pl.
Vezi și
Referințe
(galego)
Etimologie
Confer spaniolă mico.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mico m., micos pl.
Referințe
(Latina)
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
micō (infinitivul prezent micāre, perfectul activ micuī, supinul micātum)
Cuvinte derivate
Etimologie
Din limba cumanagota.
Pronunție
- AFI: /'mi.ku/
Substantiv
mico m., micos pl.
- maimuță cu coada prehensilă
- (fam. și fig.) persoană urâtă
Cuvinte compuse
Expresii
Vezi și
Referințe
(español)
Etimologie
Din limba cumanagota.
Pronunție
- AFI: /'mi.ko/
Substantiv
mico m., micos pl.
- maimuță cu coada prehensilă
- (fam. și fig.) bărbat tânăr de statură scurtă
- (fam. și fig.) persoană ridicolă
- (fam. și fig.) persoană urâtă
- (fam.) copil
- (reg., în Nicaragua, argou) vulvă, vagin
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
Referințe
Categorii:
- Catalană
- Pronunții lipsă în catalană
- Substantive în catalană
- Mamifere în catalană
- Primate în catalană
- Franceză
- Substantive în franceză
- Mamifere în franceză
- Primate în franceză
- Galiciană
- Pronunții lipsă în galiciană
- Substantive în galiciană
- Mamifere în galiciană
- Primate în galiciană
- Latină
- Pronunții lipsă în latină
- Verbe în latină
- Portugheză
- Substantive în portugheză
- Mamifere în portugheză
- Primate în portugheză
- Spaniolă
- Substantive în spaniolă
- Mamifere în spaniolă
- Primate în spaniolă