maimuță
Aspect
![]() |
Etimologie
Din neogreacă μαϊμού (maïmoú), care provine din turcă maymun < arabă مَيْمُون (maymūn).
Pronunție
- AFI: /majˈmu.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului maimuță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | maimuță | maimuțe |
Articulat | maimuța | maimuțele |
Genitiv-Dativ | maimuței | maimuțelor |
Vocativ | maimuță, maimuțo | maimuțelor |
- (zool.) nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat.
- Gorila este o maimuță.
- (fam.) epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
Traduceri
mamifer
|
|