moștenitoare
română
Etimologie
Din moștenitor.
Pronunție
- AFI: /moʃ.te.ni'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului moștenitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moștenitoare | moștenitoare |
| Articulat | moștenitoarea | moștenitoarele |
| Genitiv-Dativ | moștenitoarei | moștenitoarelor |
| Vocativ | moștenitoareo | moștenitoarelor |
- persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesoare, urmașă.
- fiică (în raport cu părinții săi).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online