moștenitoare

română

Etimologie

Din moștenitor.

Pronunție

• AFI: /moʃ.te.ni'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului moștenitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moștenitoare	moștenitoare
Articulat	moștenitoarea	moștenitoarele
Genitiv-Dativ	moștenitoarei	moștenitoarelor
Vocativ	moștenitoareo	moștenitoarelor

1. persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesoare, urmașă.
2. fiică (în raport cu părinții săi).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online