mucarer

română

Din turcă mukarrer.

Declinarea substantivului mucarer
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mucarer	mucareruri
Articulat	mucarerul	mucarerurile
Genitiv-Dativ	mucarerului	mucarerurilor
Vocativ	mucarerule	mucarerurilor

(în evul mediu, în țară românească și în moldova) firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană.
sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnii țărilor românești, începând din sec. xVII, pentru a obține la fiecare trei ani reînnoirea domniei.