nomenclatură

română

Etimologie

Din franceză nomenclature < latină nomenclatura.

Pronunție

• AFI: /no.men.kla'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului nomenclatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nomenclatură	nomenclaturi
Articulat	nomenclatura	nomenclaturile
Genitiv-Dativ	nomenclaturii	nomenclaturilor
Vocativ	nomenclatură	nomenclaturilor

1. totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic.
2. listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel).
3. (spec.) schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa.

Cuvinte derivate

• nomenclaturistic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anrocamentul

Referințe

• DEX '98 via DEX online