orăcăit

română

Etimologie

Din a orăcăi.

Pronunție

• AFI: /o.rə.kəˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului orăcăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orăcăit	orăcăituri
Articulat	orăcăitul	orăcăiturile
Genitiv-Dativ	orăcăitului	orăcăiturilor
Vocativ	orăcăitule	orăcăiturilor

1. acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire.
2. (fig.) amestec de voci, gălăgie.
3. (fam.) plânset, scâncet de copil mic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acărițo
• actoria
• cataroi
• aortica
• arăcito
• cariato
• caroiat
• cârâito
• carotai
• ocărați

Referințe

• DEX '98 via DEX online