orăcăit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a orăcăi.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
orăcăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orăcăit orăcăituri
Articulat orăcăitul orăcăiturile
Genitiv-Dativ orăcăitului orăcăiturilor
Vocativ orăcăitule orăcăiturilor
  1. acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire.
  2. (fig.) amestec de voci, gălăgie.
  3. (fam.) plânset, scâncet de copil mic.


Traduceri

Anagrame

Referințe