pâine
(Redirecționat de la pîine)
Etimologie
Din latină panis.
Pronunție
- AFI: /'pɨj.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului pâine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pâine | pâini |
| Articulat | pâinea | pâinile |
| Genitiv-Dativ | pâinii | pâinilor |
| Vocativ | pâineo | pâinilor |
- aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor.
- A cumpărat o pâine caldă.
- aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii.
- hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței.
- (fig.) agoniseală.
- (reg.) cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu).
- slujbă, funcție, post.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul
- A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste
- A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
- (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun
- A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine
- Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă = se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte usor
- A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor
- O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență
- A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență
- A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă
- A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă
- A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu
Traduceri
produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat și copt în cuptor
|
|