perspicace

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză perspicace.

Pronunție

  • AFI: /per.spi'ka.ʧe/


Adjectiv

  1. (despre oameni) care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabilsurprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător.


Traduceri

Referințe