plugar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din plug + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
plugar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plugar plugari
Articulat plugarul plugarii
Genitiv-Dativ plugarului plugarilor
Vocativ plugarule plugarilor
  1. muncitor rural sau mic proprietar agricol care se ocupă cu lucrarea pământului; agricultor; (p.gener.) țăran.
  2. (reg.) flăcău care umblă cu plugușorul în ajunul Anului nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe