polish

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Polish

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie polishen, care provine din franceza medie poliss, polir < latină polīre.

Pronunție

  • AFI: /'pɒlɪʃ/ (Anglia)
  • AFI: /'pɑlɪʃ/ (SUA)


Substantiv

polish, (nenumărabil și numărabil; pl. polishes)

  1. lac
    A good silver polish will remove tarnish easily.
  2. luciu, lustru, lustruire
    The floor was waxed to a high polish.
  3. (fig.) rafinament, eleganță
    The lecturer showed a lot of polish at his last talk.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to polish
Infinitiv to polish
Prezent simplu
pers. 3 sg.
polishes
Trecut simplu polished
Participiu trecut polished
Participiu prezent polishing
  1. a lustrui, a lăcui; a poliza, a șlefui
    He polished up the chrome until it gleamed.
  2. (fig.) a se rafina, a se cizela
    The band has polished its performance since the last concert.
  3. a aplica cremă de ghete

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Vezi și

Referințe