postelnic
Etimologie
Din slavă (veche) posteĩlnikŭ.
Pronunție
- AFI: /pos'tel.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului postelnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | postelnic | postelnici |
| Articulat | postelnicul | postelnicii |
| Genitiv-Dativ | postelnicului | postelnicilor |
| Vocativ | postelnicule | postelnicilor |
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu.
- (mai târziu) ministru al Afacerilor Externe.
- titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online