probălui

română

Din maghiară próbálni.

Conjugarea verbului probălui
Infinitiv	a probălui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	probăluiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să probăluiască
Participiu	probăluit
Conjugare	IV

(v.tranz.) (înv. și reg.) a încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative.
(v.tranz.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba.
(v.tranz.) a dovedi, a adeveri, a confirma, a proba.
(v.tranz.) a chibzui, a socoti; a presupune.