probălui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din maghiară próbálni.

Pronunție

  • AFI: /pro.bə.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
probălui
Infinitiv a probălui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
probăluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să probăluiască
Participiu probăluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a încerca, a căutafacă, să realizeze ceva; a face tentative.
  2. (v.tranz.) a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba.
  3. (v.tranz.) a dovedi, a adeveri, a confirma, a proba.
  4. (v.tranz.) a chibzui, a socoti; a presupune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe