proscripție

română

Etimologie

Din latină proscriptio, franceză proscription.

Pronunție

• AFI: /pros'krip.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului proscripție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proscripție	proscripții
Articulat	proscripția	proscripțiile
Genitiv-Dativ	proscripției	proscripțiilor
Vocativ	proscripție	proscripțiilor

1. (în roma antică) punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice.
2. pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun.

Cuvinte compuse

• listă de proscripție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online