prosopografie
română
Etimologie
Din franceză prosopographie < latină prosōpographia („descrierea înfățișării unei persoane; descrierea vieții unui individ”). Provine din greacă antică πρόσωπον (prósōpon, „față, persoană”) + -γρᾰφῐ́ᾱ (-graphíā, „scriere, desen”).
Pronunție
- AFI: /pro.so.po.graˈfi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prosopografie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prosopografie | prosopografii |
| Articulat | prosopografia | prosopografiile |
| Genitiv-Dativ | prosopografiei | prosopografiilor |
| Vocativ | invariabil | invariabil |
- (lit.) figură de compoziție care constă în descrierea trăsăturilor exterioare, ținutei unui om sau animal.
Sinonime
Traduceri
Traduceri