răsfrânge

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răs- + a frânge.

Pronunție

  • AFI: /rəs'frɨn.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
răsfrânge
Infinitiv a răsfrânge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răsfrâng
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răsfrângă
Participiu răsfrânt
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) proiecta lumina asupra unui obiect, făcând-o să se reflecte; (despre obiecte) a (-și) reflecta lumina proiectată asupra lor.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) refracta.
  3. (v.refl.) (despre sunete) a se întoarce sub formă de ecou; a se repeta.
  4. (v.refl.) a se face simțit, influențând, înrâurind, determinând...; a avea repercusiuni asupra cuiva sau a ceva.
  5. (v.refl. tranz.) a (se) oglindi, a (se) reflecta.
  6. (v.tranz. și refl.) (despre țesături, părți de îmbrăcăminte etc.) a (se) întoarce în afară, a (se) desface, a (se) îndoi, a (se) plia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe