revanșă
română
Etimologie
Din franceză revanche.
Pronunție
- AFI: /re'van.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului revanșă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | revanșă | revanșe |
| Articulat | revanșa | revanșele |
| Genitiv-Dativ | revanșei | revanșelor |
| Vocativ | revanșă | revanșelor |
- acțiune prin care cineva se revanșează; răzbunare pentru un rău suferit de cineva sau răsplată pentru un serviciu făcut.
- (sport) partidă prin care un jucător sau o echipă învinsă anterior încearcă să obțină victoria în fața aceluiași adversar.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online